Codul bunelor maniere: Salutul

La țară, în orașele mici sau la periferia marilor orașe există încă bunul și străvechiul obicei de a saluta toți oamenii pe care îi întâlnești, fie cunoscuți, fie necunoscuți.

Anonimatul marelui oraș nu mai permite, evident, acest salut generalizat. Aici funcționează alt cod, ale cărui uzanțe reglementează și modul de a saluta.

Cine salută primul?

  • Bărbatul salută primul o femeie, chiar dacă aceasta este mai tânără decât el;
  • Tânărul sau tânăra îi salută pe cei mai în vârstă;
  • Nou-venitul, pe cei care sunt deja adunați;
  • Inferiorul, pe superior (dacă inferiorul e femeie, primul va saluta tot bărbatul; directorului general nu-i va scădea popularitate, ci, dimpotrivă, dacă va saluta el primul femeia de serviciu!).

Este obligatoriu să răspunzi la orice salut; a refuza să răspunzi înseamnă a-l jigni grav pe cel care ți s-a adresat. Dacă totuși nu răspunzi înseamnă că ești supărat rău pe persoana respectivă.

 

Sursa: Aurelia Marinescu, Codul bunelor maniere astăzi, editura Humanitas, București, 2002

 

 

 

Anunțuri

„Lupul de stepă” de Hermann Hesse

Incapabil să savureze bucuriile mărunte ale vieții, din ce în ce mai solitar și mai izolat de lume, Harry Haller începe să semene tot mai mult cu un „lup de stepă“. Singura soluție pe care o întrevede este sinuciderea, însă teama de moarte îl împiedică să meargă până la capăt. Întâlnirea cu Hermine, omologul său feminin, reprezintă o adevărată inițiere, o tulburătoare căutare a echilibrului fragil dintre corp și spirit, fără de care ființa umană nu poate atinge perfecțiunea.

„Să mai spun oare ca „Lupul de stepă” este o operă care, în privința îndrăznelii experimentale, nu e cu nimic mai prejos decât „Ulise” sau „Falsificatorii de bani”? După mult timp, „Lupul de stepă” m-a învățat din nou ce înseamnă a citi.”

Thomas Mann

Negresă ca la mama acasă

Numărul de porții: 8
Timpul de preparare: 30 minute
Timpul de gătire: 30 minute

Ingrediente:

250g margarină
500g zahăr
5 linguri de cacao
1 cană lapte
4 ouă
200g făină
1 plic praf de copt
1 ciocolată cu lapte
migdale
 
Preparare:
 
1. Pentru inceput, margarina se taie în bucăţi şi se pune într-o oală. Se adaugă peste margarină zahărul, laptele şi cantitatea de cacao. Se pune oala pe foc şi se lasă să fiarbă până când se topesc margarina şi zahărul. Din acest amestec, se pun de-o parte într-un castronel aproximativ 15 linguri, pentru că veţi avea nevoie de o glazură delicioasă la final. Se lasă la răcit în timp ce pregătiţi restul de compoziţie.
 
2. Se bat albușurile spumă. Făina se amestecă cu praful de copt, iar apoi se încorporează în sosul călduț împreună cu gălbenușurile, amestecând în continuu cu un mixer.
 
3. La final încorporați albușurile, amestecând de jos în sus, până obțineți un aluat omogen.
 
4. Tapetați cu făină o tavă de prăjituri și coaceți negresa la 180 grade timp de aproximativ 30 de minute. Pentru a vedea dacă este coaptă, încercați-o cu o scobitoare; daca scobitoarea este curată, atunci o puteți scoate din cuptor.
 
5. Pentru prepararea glazurii amestecați la foc mic sosul de ciocolată păstrat la început, cu jumătate de ciocolată cu lapte. Glazura este gata atunci când ciocolata s-a topit complet.
 
Poftă bună!
 
 

Gustav Klimt si Kunstlerkompanie la Castelul Peles

Castelul Peleş se constituie în cel mai important depozitar din România al creaţiei lui Gustav Klimt în cadrul atelierului Künstler-Compagnie. Lucrările au fost realizate în intervalul 1883-1886, la comanda Regelui Carol I de către tinerii pictori vienezi Gustav Klimt, Ernst Klimt şi Franz Matsch. Künstler-Compagnie a fost un atelier de pictură, activ între anii 1879-1892, satisfăcând comenzi de decoraţie a unor edificii private şi publice, pe tot cuprinsul Imperiului Austro-ungar şi în afara graniţelor lui. La cinci ani de la fondarea acestuia, în anul 1883, cei trei artişti primesc, prima mare comandă. Lucrarea consta în ilustrarea a trei programe tematice, destinate decorării reşedinţei de la Sinaia, a regelui României. Tinerii pictori executaseră intre 1879-1883, alte două comenzi importante pentru marele şantier vienez Ringstrasse, în colaborare cu foştii lor profesori de la Kunstgewerbeschule. Începând cu anul 1886, compania va fi angajată pentru ample proiecte de decoraţie, Hermesvilla (proprietatea împărătesei Elisabeta de Habsburg) şi edificii monumentale de pe Ringstrasse, Burgtheater, Kunsthistorisches Museum etc.

Sursa: www.peles.ro

„Narcis și Gură-de-Aur” de Hermann Hesse

”Romanul lui Hesse Narcis și Gură-de-Aur te copleșește de la început prin marea frumusețe a limbii în care a fost scris și pare a fi suspendat într-o atemporalitate medievală, pe măsura necesităților poetice ale spiritului ce se opune actualității crude, fără ca în acest fel să anuleze însă atingerea sa dureroasă cu problemele prezentului. O carte magnifică, un amestec de elemente romantic-germane și psihologi-moderne, ba chiar psihanalitice… o creație romanescă unică în puritatea și în atractivitatea ei.” (Thomas Mann)

Prăjitură cu cafea și nucă

Numărul de porții: 8
Timpul de preparare: 1h
Timpul de gătire: 30 min
Dificultate: foarte ușor

Ingrediente:

Blat: 5 ouă, 5 lg apă, 5 lg cu vârf de zahăr, 1 praf de copt, 1 linguriță de cafea naturală, 2 lg cu vârf de nucă, 5 lg de făină
Crema: 500 ml frișcă, 1 nesscafe 3:1
Decor: 50 gr ciocolată menaj, jumătăți de nucă

Preparare:

1.Se bat albușurile cu apa și zahărul spumă, se adaugă gălbenușurile și praful de copt.

2. Mai batem puțin, adăugăm 1 linguriță de cafea naturală, nucă și rând pe rând făina, amestecăm cu o paletă.

3.Coacem blatul într-o tavă cu hârtie de copt cca 30 min, facem proba cu scobitoarea, se scoate și se răcește.
4.Pentru cremă batem frișca cu plicul de nesscafe.
5.Se toarnă crema deasupra blatului, deasupra se picura glazură din 50 gr de ciocolată menaj.

6.Pofta dulce!

Despre suparare

”Cândva, un călugar era mereu irascibil. Se supăra foarte repede,  aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat la Dumnezeu să îl scape de supărare,  de fiecare dată când se ridica de la rugăciune,  se mânia pe unul dintre fraţi. La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu:

“Doamne,  nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?”. Dumnezeu i-a răspuns:

“Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva,  ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”.

Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: “Mă supăr doar când vreau eu”. Şi aşa a scăpat călugărul de supărare. ”

Sursa: http://relaxare.wordpress.com/2011/11/27/ma-supar-doar-cand-vreau-eu/