Conversație între un profesor ateist și un student genial

 

Profesorul: Ești creștin, nu-i asa, fiule?

Studentul: Da, domnule.

Profesorul: Așadar, crezi în Dumnezeu?

Studentul: Întru totul.

Profesorul: Este Dumnezeu bun?

Studentul: Desigur.

Profesorul: Este Dumnezeu atotputernic?

Studentul: Da, este.

Profesorul: Fratele meu a murit de cancer chiar dacă s-a rugat la Dumnezeu să îl ajute. Cei mai mulți dintre noi încearcă să îi ajute pe ceilalți când sunt bolnavi. Dar Dumnezeu nu. Nu a făcut-o. Cum este atunci Dumnezeu bun? Hmmm?…

(Studentul tace.)

Profesorul: Nu poți răspunde, nu-i așa? Haide să o luăm de la început, tinere prieten…. Este Dumnezeu bun?

Studentul: Da.

Profesorul: Este Satana bun?

Studentul: Nu.

Profesorul: De unde vine Satana?

Studentul: De la…. Dumnezeu.

Profesorul: Așa este. De la Dumnezeu. Spune-mi, fiule, există rău pe lumea aceasta?

Studentul: Da, dle profesor.

Profesorul: Răul este peste tot în lume, nu-i așa? Și Dumnezeu a creat într-adevăr totul. Adevărat, nu?

Studentul: Da.

Profesorul: Deci cine a creat răul?

(Studentul nu răspunde).

Profesorul: Există boală? Imoralitate? Ură? Urâțenie? Toate aceste lucruri teribile există în lume, nu-i așa?

Studentul: Da, dle.

Profesorul: Așadar, cine a creat toate aceste lucruri cumplite?

(Studentul nu are niciun răspuns.)

Profesorul: Știința spune că ai 5 simțuri pe care le folosești pentru a identifica și examina lumea din jurul tău. Spune-mi, fiule, l-ai văzut vreodată pe Dumnezeu?

Studentul: Nu, dle. Nu l-am văzut.

Profesorul: Spune-ne atunci… L-ai auzit vreodată pe Dumnezeu?

Studentul: Nu, dle.

Profesorul: L-ai simțit vreodată pe Dumnezeul tău, l-ai gustat, l-ai mirosit? Ai avut vreodată vreo percepție senzorială a lui Dumnezeu dacă e vorba de-așa?

Studentul: Nu, domnule. Mă tem că nu.

Profesorul: Cu toate acestea, tot crezi în Dumnezeu?

Studentul: Da, dle.

Profesorul: Conform Regulilor sale Empirice, Testabile, Demonstrabile, știința consideră că Dumnezeu nu există. Ce spui de acest lucru, fiule?

Studentul: Nimic. Tot ceea ce am este credința mea. Eu cred în Dumnezeu.

Profesorul: Da, credința. Aceasta este problema pe care știința o are cu Dumnezeu. Nu există nicio dovadă, ci doar credință.

Studentul: Dle profesor, există un asemenea lucru precum căldura?

Profesorul: Da, există.

Studentul: Există un asemenea lucru precum frigul?

Profesorul: Da.

Studentul: Nu, dle profesor. Nu există.

(În amfiteatru se face o liniște deplină)

Studentul: Dle profesor, poți avea multă căldură, chiar și mai multă căldură, supercăldură, megacăldură, prea puțină căldură sau căldură deloc. Însă nu avem nimic numit frig. Putem să atingem 456 de grade sub 0, ceea ce înseamnă zero căldură, însă nu putem ajunge mai departe de atât. Nu există un asemenea lucru precum frig. Frigul este doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absența căldurii. Nu putem măsura frigul. Căldura este energie. Frigul nu este opusul căldurii, dle profesor, ci absența căldurii.

(În amfiteatru domnește în continuare o tăcere de mormânt.)

Studentul: Dar ce spuneți despre întuneric, dle profesor? Există un asemenea lucru precum întuneric?

Profesorul: Da. Ce este noaptea dacă nu există întuneric?

Studentul: Vă înșelați din nou, dle profesor. Întunericul nu este ceva, este absența a ceva. Poți avea lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, însă dacă nu ai deloc lumină constantă, nu ai nimic și numești atunci acest nimic întuneric, nu-i așa? În realitate, întunericul nu există. Dacă ar exista, ei bine… am putea face ca întunericul să fie mai întunecat, nu-i așa?

Profesorul: Ce vrei să ne demonstrezi, tinere?

Studentul: Dle profesor, părerea mea este că premisele dvs filozofice sunt greșite.

Profesorul: Greșite? Poți să explici de ce?

 Studentul: Lucrați cu premisele dualității, dle profesor. Susțineți și căutați să demonstrați că există viață, apoi că există moarte; un Dumnezeu bun și un Dumnezeu rău. Vedeți conceptul de Dumnezeu ca pe ceva finit, ceva pe care îl putem măsura. Dle profesor, știința nu poate nici măcar explica ce este acela un gând. Folosește electricitatea și magnetismul, însă nu le-a văzut, cu atât mai puțin nu a înțeles pe deplin vreuna din ele. Să vezi moartea ca pe opusul vieții înseamnă să ignori că moartea nu poate exista ca un lucru substanțial. Moartea nu este opusul vieții. Doar absența ei.

Acum…spuneți-mi, dle profesor, îi învățați pe studenții dvs că au evoluat dintr-o maimuță?

Profesorul: Dacă te referi la procesul evoluției naturale, da, sigur, îi învăț.

Studentul: Ați observat vreodată evoluția cu proprii ochi, dle profesor?

(Profesorul dă din cap zâmbind, începând să înțeleagă încotro se îndrepta demonstrația elevului.)

Studentul: Din moment ce nimeni nu a observat procesul de evoluție în desfășurare și nici nu poate demonstra că el continuă înseamnă că nu le predați studenților ceva în care credeți, nu-i așa? Asta vă face un predicator și nu un om de știință, nu-i așa, dle profesor?

(În amfiteatru se produce zarvă și rumoare.)

Studentul către cei prezenți: Este vreunul de aici care a văzut vreodată creierul profesorului?

(Toți studenții din amfiteatru izbucnesc în râs.)

Studentul: Este cineva care a văzut vreodată creierul Profesorului? Este cineva care a simțit, a atins sau a mirosit creierul profesorului? Se pare că nimeni nu a făcut așa ceva… Prin urmare, conform Regulilor Empirice, Stabile și Demonstrabile, știința spune – cu tot respectul, dle profesor – că nu aveți creier. Cu tot respectul, dle, cum putem atunci să credem în prelegerile dvs?

(Studenții tac mâlc. Profesorul se holbează la student. Fața sa este impenetrabilă.)

Profesorul: Cred că va trebui pur și simplu să crezi în ele…

Studentul: Corect, dle profesor. Așa este! Legătura dintre om și Dumnezeu este Credința (a crede). Credința este tot ceea ce ține lucrurile vii și în mișcare.

Anunțuri