Incapabil să savureze bucuriile mărunte ale vieții, din ce în ce mai solitar și mai izolat de lume, Harry Haller începe să semene tot mai mult cu un „lup de stepă“. Singura soluție pe care o întrevede este sinuciderea, însă teama de moarte îl împiedică să meargă până la capăt. Întâlnirea cu Hermine, omologul său feminin, reprezintă o adevărată inițiere, o tulburătoare căutare a echilibrului fragil dintre corp și spirit, fără de care ființa umană nu poate atinge perfecțiunea.

„Să mai spun oare ca „Lupul de stepă” este o operă care, în privința îndrăznelii experimentale, nu e cu nimic mai prejos decât „Ulise” sau „Falsificatorii de bani”? După mult timp, „Lupul de stepă” m-a învățat din nou ce înseamnă a citi.”

Thomas Mann

Anunțuri